Prezentare autor:
Cadru universitar în Europa şi SUA, refugiat politic în SUA în 1986, publicist cu peste 900 de editoriale/articole/interviuri, publicate în România, Germania (Stuttgart), SUA, profesorul Emil Aluaş este fondatorul şi preşedintele Fundaţiei PRO WEST, Cluj.
[Declaraţie în presa occidentală:
”Cei care am plecat, la acea vreme legal sau ilegal, ca refugiaţi
politici din România înainte de decembrie 1989, am contribuit toţi
la căderea comunismului. Culpabiltatea pentru acea
formă inumană şi criminală de comunism specific românesc,
aparţine majorităţii copleşitoare a poporului român, în frunte
cu foştii PCR’şti, tot ei actualii conducători. După decembrie
1989 această majoritate copleşitoare a respins repetat o Lege a
Lustraţiei şi continuă să aleagă pe foştii comunişti de rang
înalt, sau pe urmaşii lor. Până în acest moment nici un trust de
presă nu m-a interogat despre cum am plecat eu în SUA. Majoritatea
poporului român continuă şi azi să participe la o mare nedreptate
împotriva altor români, adică: români cinstiţi, care gândim şi
suntem produsul Ocidentului. Din decembrie
1989 până în prezent au trecut mai mult de 27 de ani. Majoritatea
copleşitoare a românilor continuă să fie: slabi profesional,
şmecheri, hoţi mai mari-majoritatea mici-găinari. Asta se citeşte
pe ei, pe feţele lor, pe felul în care vorbesc şi-şi organizează
gândurile, atât în România cât şi în lumea largă, pe unde-i
întâlneşti“. Prof. Emil Aluaş].
Editorial:
Academicienii români mici şi
inutili. Dar revendică atenţie.
Scriu aceste gânduri
pentru simplu motiv că am cunoscut mulţi academicieni, atât
înainte cât şi după 1989. Toţi, absolut toţi au fost
atunci, şi sunt şi în prezent figuri ridicole, groteşti, oscilând
între un pseudo-profesionalism şi un fel de slugărnicie faţă de
politicienii în anturajul cărora şi-au petrecut şi îşi petrec
şi în prezent evenimentele socio-profesionale. Am citit declaraţia
celor “82 de personalităţi”, toţi academicieni. Îţi vine să
râzi pentru ca toţi au făcut parte şi au slujit loial fostul
partid comunist român. Mai mult, cei mai mulţi au slujit ca
informatori ai Securităţii iar alţii figurează ca foşti membrii
fideli ai Poliţiei Politice din timpul dictaturii comuniste.
Dictatură care a existat şi după 1989, şi mai există şi azi pe
linia naţionalist-ortodoxo-legionară. Cel mai solid şi
cutremurator exemplu este privind cine au fost şi mai sunt şefii
politici din 1989 până în prezent. Evident, întrebarea firească
este: “Nu le este ruşine ?”. În cele peste 3, 4 reacţii
apărute în presa scrisă după declaraţia celor 82 de
“academicieni”, este probabil cel al lui Sabin Orcan, (România
Liberă,10. 02. 2017), care reproduce atât numele “academicienilor”
cât şi numele de cod sub care au turnat pe alţi români. La
“SECU…”. Fac o corectură la cele scrise de Sabin Orcan:
Rectorul UBB / Academicianul Ioan-Aurel Pop, a fost la Cluj, activist
de rang înalt în, şi al, UASCR. O structură dictatorial-comunistă
foarte importantă la Bucureşti şi Moscova. Posibil ca înainte de
a ajunge la Cluj, deci la Braşov, de unde Ioan-Aurel Pop este de
baştină, să se fi ocupat de UTC. Toţi ceilali listaţi de Sabin
Orcan, “nume mari” în cultura şi ştiinţa, sunt cutremurător,
şocant de cunoscute în societatea românească.
Numele şi poziţiile acestora în
Academia Română, ca şi existenţa multor nume din şefii politici
la nivel naţional, după aproape 28 de ani de la Revoluţia Română
din 1989, se datorează lipsei Legii Lustraţiei. Sau, aplicarea
punctului 8 a Proclamaţiei de la Timişoara. Nici unul din acestea
nu a fost acceptat de şefii politici de după 1989, iar în final de
copleşitoarea majoritate a poporului român.
Privind declaraţia celor 82 de
academicieni, aceasta se referă la “păstrarea integrităţii
teritoriale a României, păstrarea demnităţii românilor”, un
fel de bla, bla, bla,. Imaginaţi-vă. Toate acestea vin de la
indivizi care s-au format şi au servit loial o dictatură, poate cea
mai dură din tot fostul bloc comunist. Ca să citez câţiva oameni
politici din Vestul Europei şi SUA, care-mi mărtuisesc: “Cum îşi
imaginează oamenii politici din România că-i putem crede când
stăm de vorbă cu ei, când ei toţi au fost formaţi şi au servit
loial o dictatură comunistă ? Sunteţi nebuni. Evident, noi nu vă
vom spune niciodată în faţă aceste lucruri”.
Academicienii noştrii, cu o puternică
faţă naţionalist-ortodoxo-slavă, mă sperie pentru că îmi
amintesc de perioada interbelică a României, cu Uniunea-Creştină
şi Trăiască Legiunea şi Căpitanul, pe care le ştiu din
lecturile mele din tinereţe. Aceşti “inetelectuali” şi-au
aranjat viaţa prin titluri doctorale şi academice, prin salarii
deja comparabile cu cei din vest, dar care nu au nici un aport la
progresul ţării. Creierele le sunt îngheţate în trecut, sau le
sunt atrofiate din cauza inactivităţii. Întreaga lor categorie
socio-profesională există fără a avea idei în general, iar în
particular nu au nici o idee nouă. Ce mă îngrojorează este că la
Cluj ei lucrează la noi reforme în învăţământul universitar.
Bineânteles v-a ieşi ceva care va fi în favoarea lor. Nu numai că
sunt incompetenţi dar îşi dau şi mportanţă. Sunt o tragedie
pentru acest popor.
Prof. Emil Aluş Duminica, 12
februarie, 2017
Preşedinte-Fondator Cluj-Npoca
Fundaţia PRO WEST
EA/cc:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu