luni, 13 februarie 2017

Academicienii romani, mici si inutili. Dar revendica atentie

Acest editorial este publicat si in: Revista Agero Stuttgart (Germany), (agero-stuttgart.de), 400 000 de cititori pe luna, citit si in SUA si Canada; Ziarul Buna Ziua Cluj (bzc.ro), 150 000 de cititori pe luna; Facebook.com Emil Aluas; Facebook.com Uniunea Ardelenilor Si Banatenilor.

Prezentare autor:
Cadru universitar în Europa şi SUA, refugiat politic în SUA în 1986, publicist cu peste 900 de editoriale/articole/interviuri, publicate în România, Germania (Stuttgart), SUA, profesorul Emil Aluaş este fondatorul şi preşedintele Fundaţiei PRO WEST, Cluj.

[Declaraţie în presa occidentală: ”Cei care am plecat, la acea vreme legal sau ilegal, ca refugiaţi politici din România înainte de decembrie 1989, am contribuit toţi la căderea comunismului. Culpabiltatea pentru acea formă inumană şi criminală de comunism specific românesc, aparţine majorităţii copleşitoare a poporului român, în frunte cu foştii PCR’şti, tot ei actualii conducători. După decembrie 1989 această majoritate copleşitoare a respins repetat o Lege a Lustraţiei şi continuă să aleagă pe foştii comunişti de rang înalt, sau pe urmaşii lor. Până în acest moment nici un trust de presă nu m-a interogat despre cum am plecat eu în SUA. Majoritatea poporului român continuă şi azi să participe la o mare nedreptate împotriva altor români, adică: români cinstiţi, care gândim şi suntem produsul Ocidentului. Din decembrie 1989 până în prezent au trecut mai mult de 27 de ani. Majoritatea copleşitoare a românilor continuă să fie: slabi profesional, şmecheri, hoţi mai mari-majoritatea mici-găinari. Asta se citeşte pe ei, pe feţele lor, pe felul în care vorbesc şi-şi organizează gândurile, atât în România cât şi în lumea largă, pe unde-i întâlneşti“. Prof. Emil Aluaş].

Editorial:

Academicienii români mici şi inutili. Dar revendică atenţie.

Scriu aceste gânduri pentru simplu motiv că am cunoscut mulţi academicieni, atât înainte cât şi după 1989. Toţi, absolut toţi au fost atunci, şi sunt şi în prezent figuri ridicole, groteşti, oscilând între un pseudo-profesionalism şi un fel de slugărnicie faţă de politicienii în anturajul cărora şi-au petrecut şi îşi petrec şi în prezent evenimentele socio-profesionale. Am citit declaraţia celor “82 de personalităţi”, toţi academicieni. Îţi vine să râzi pentru ca toţi au făcut parte şi au slujit loial fostul partid comunist român. Mai mult, cei mai mulţi au slujit ca informatori ai Securităţii iar alţii figurează ca foşti membrii fideli ai Poliţiei Politice din timpul dictaturii comuniste. Dictatură care a existat şi după 1989, şi mai există şi azi pe linia naţionalist-ortodoxo-legionară. Cel mai solid şi cutremurator exemplu este privind cine au fost şi mai sunt şefii politici din 1989 până în prezent. Evident, întrebarea firească este: “Nu le este ruşine ?”. În cele peste 3, 4 reacţii apărute în presa scrisă după declaraţia celor 82 de “academicieni”, este probabil cel al lui Sabin Orcan, (România Liberă,10. 02. 2017), care reproduce atât numele “academicienilor” cât şi numele de cod sub care au turnat pe alţi români. La “SECU…”. Fac o corectură la cele scrise de Sabin Orcan: Rectorul UBB / Academicianul Ioan-Aurel Pop, a fost la Cluj, activist de rang înalt în, şi al, UASCR. O structură dictatorial-comunistă foarte importantă la Bucureşti şi Moscova. Posibil ca înainte de a ajunge la Cluj, deci la Braşov, de unde Ioan-Aurel Pop este de baştină, să se fi ocupat de UTC. Toţi ceilali listaţi de Sabin Orcan, “nume mari” în cultura şi ştiinţa, sunt cutremurător, şocant de cunoscute în societatea românească.

Numele şi poziţiile acestora în Academia Română, ca şi existenţa multor nume din şefii politici la nivel naţional, după aproape 28 de ani de la Revoluţia Română din 1989, se datorează lipsei Legii Lustraţiei. Sau, aplicarea punctului 8 a Proclamaţiei de la Timişoara. Nici unul din acestea nu a fost acceptat de şefii politici de după 1989, iar în final de copleşitoarea majoritate a poporului român.

Privind declaraţia celor 82 de academicieni, aceasta se referă la “păstrarea integrităţii teritoriale a României, păstrarea demnităţii românilor”, un fel de bla, bla, bla,. Imaginaţi-vă. Toate acestea vin de la indivizi care s-au format şi au servit loial o dictatură, poate cea mai dură din tot fostul bloc comunist. Ca să citez câţiva oameni politici din Vestul Europei şi SUA, care-mi mărtuisesc: “Cum îşi imaginează oamenii politici din România că-i putem crede când stăm de vorbă cu ei, când ei toţi au fost formaţi şi au servit loial o dictatură comunistă ? Sunteţi nebuni. Evident, noi nu vă vom spune niciodată în faţă aceste lucruri”.

Academicienii noştrii, cu o puternică faţă naţionalist-ortodoxo-slavă, mă sperie pentru că îmi amintesc de perioada interbelică a României, cu Uniunea-Creştină şi Trăiască Legiunea şi Căpitanul, pe care le ştiu din lecturile mele din tinereţe. Aceşti “inetelectuali” şi-au aranjat viaţa prin titluri doctorale şi academice, prin salarii deja comparabile cu cei din vest, dar care nu au nici un aport la progresul ţării. Creierele le sunt îngheţate în trecut, sau le sunt atrofiate din cauza inactivităţii. Întreaga lor categorie socio-profesională există fără a avea idei în general, iar în particular nu au nici o idee nouă. Ce mă îngrojorează este că la Cluj ei lucrează la noi reforme în învăţământul universitar. Bineânteles v-a ieşi ceva care va fi în favoarea lor. Nu numai că sunt incompetenţi dar îşi dau şi mportanţă. Sunt o tragedie pentru acest popor.

Prof. Emil Aluş Duminica, 12 februarie, 2017
Preşedinte-Fondator Cluj-Npoca
Fundaţia PRO WEST


EA/cc:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu