Prezentare autor:
Cadru universitar în Europa şi SUA, refugiat politic în SUA în 1986, publicist cu peste 900 de editoriale/articole/interviuri, publicate în România, Germania (Stuttgart), SUA, profesorul Emil Aluaş este fondatorul şi preşedintele Fundaţiei PRO WEST, Cluj.
[Declaraţie în presa occidentală:
”Cei care am plecat, la acea vreme legal sau ilegal, ca refugiaţi
politici din România înainte de decembrie 1989, am contribuit toţi
la căderea comunismului. Culpabiltatea pentru acea
formă inumană şi criminală de comunism specific românesc,
aparţine majorităţii copleşitoare a poporului român, în frunte
cu foştii PCR’şti, tot ei actualii conducători. După decembrie
1989 această majoritate copleşitoare a respins repetat o Lege a
Lustraţiei şi continuă să aleagă pe foştii comunişti de rang
înalt, sau pe urmaşii lor. Până în acest moment nici un trust de
presă nu m-a interogat despre cum am plecat eu în SUA. Majoritatea
poporului român continuă şi azi să participe la o mare nedreptate
împotriva altor români, adică: români cinstiţi, care gândim şi
suntem produsul Ocidentului. Din decembrie
1989 până în prezent au trecut mai mult de 27 de ani. Majoritatea
copleşitoare a românilor continuă să fie: slabi profesional,
şmecheri, hoţi, majoritatea mici-găinari. Asta se citeşte pe ei,
pe feţele lor, pe felul în care vorbesc şi-şi organizează
gândurile, atât în România cât şi în lumea largă“. Prof.
Emil Aluaş].
Editorial:
De la dictatura politică în
comunism, la dictatura corupţiei după revoluţie.
Fenomenul este simplu şi eficace.
Fiecare a furat în dictatura comunistă la nivelul lui
socio-profesional. Toată România era într-o reţea de relaţii
între rude, prieteni, colegi, “o mână spală pe alta”. După
15 decembrie 1989 fiecare a continuat să fure prin corupţie
menţinând aceleaşi principii, rudenie, prieteni, “o mână spală
pe alta”. Şi din nou, fenomenul este în derulare şi în prezent
la nivelul întregii ţări. Toate categoriile socio-profesionale,
într-o ţară extrem de eterogenă, au fost şi sunt implicate.
Iarăşi şi iarăşi mi se v-a spune că “nu toţi”. Aceasta
este teoria conform căreia în spatele fiecăruia dintre noi trebuie
să existe un poliţist (miliţian) pentru ca să se ştie cine
“fură” sau cine “nu fură”. Este absurd. Românilor (posibil
şi altor naţii din zona noastră geografică), nu le-a plăcut
niciodată să fie incluşi în generalizări. Întotdeauna vor
exista excepţii, acestea sunt însă întotdeauna extrem de puţini
şi nu definesc o naţiune. La nivel naţional majoritatea românilor
acceptă această caracatiţă, adică să fie de partea diavolului.
A, nu vrei ?. Te obligăm !“. Avem o legislaţie unică în Europa
privind finanţarea şi publicitatea în alegeri”. Este declaraţia
unui europarlamentar român. Se referă la o atât de mare încâlceală
legislativă încât nimeni nu se incumetă să traducă aceste
legislaţii în limbile ţărilor lor din Europa. “Îţi poate
distruge logica lucrurilor” îmi spun unii. Am scris şi publicat
în urmă cu vreo 4, 5 ani, despre acest conflict între bătrâni şi
tineri. Atunci eu subliniind că “deocamdată încă nu s-a trecut
la o manifestare pe faţă”. Acum conflictul este pe faţă.
Îngrijorător este că am cules sute de declaraţii de la
participanţii veniţi în Piaţa Unirii din Cluj, cu copii în
braţe, care mi-au spus că nu vor renunţa. Că
ei fac acest demonstraţii mai ales pentru copii
lor.
Şi pentru că tot ce scriu eu se bazează pe istoria şi
experienţa mea de-o viaţă în Cluj, mă voi menţine la experienţa
şi fenomenele oraşului care m-a crescut şi m-a format. Nici unul
din oamenii politici din Cluj de după 1989, nu aparţine, nu s-a
format la Cuj. Ei sunt nişte falşi clujeni, venetici, care nu au
sentimentul de apartenenţă la istoria şi cultura Central
Europeană. Pentru că Clujul aparţine istoric şi geografic unei
istorii şi culturi care nu are nimic comun cu Bucureştiul, Iaşul,
Constanţa sau Craiova. Această realitate, susţinută de fapte
istorice, nu place să fie auzită de cei de peste Carpaţi. Da, în
acest moment, mjoritatea celor care au domiciliul în Cluj, NU
aparţin oraşului meu. Şi mai este ceva: Oraşul meu NU a fost
niciodată, în întreaga lui istorie, un oraş cu politică de tip
POPULAR. Ca să locuieşti în Cluj este o favoare care ţi
se face. Mi se comunică de la Primărie că “anul 2016 s-a
încheiat cu 33 000 de noi solicitări de domiciliul în oraşul de
pe Someş. Toate solicitările vin de la persoane de la sud sau est
de Carpaţi”. Nu am verificat veridicitatea informaţiei. Dar este
o cifră mare. Mă simt invadat. Chiar ameninţat. Întrebarea este:
“aduc aceşti imigranţi ceva nou, ceva care să contribuie la
progresul oraşului, comunităţii, regiunii noastre, Ardeal ?”.
Da, avem nevoie de mână ieftină de lucru. Dar aceasta TREBUIE să
fie calificată. Altfel nu avem nimic de câştigat. NECALIFICAŢI
avem şi noi la Cluj cu zecile de mii. Sunt toţi cei care se află
în Cluj datorită înfiinţării total
nepotrivite a CUG’ului, şi a altor zeci de intreprinderi
infiinţate forţat de dictatura comunistă. Îi poţi
vedea zilnic în centrul oraşului
Cluj. Au feţele
şi expresiile rătăcite, sunt vădit
dezrădăcinaţi, fără identitate, într-un oraş eminamente
germanic. Toţi aparţin caracatiţei româneşti, care nu creează
niciodată nimic, şi mai ales nimic de calitate. Toţi sunt cu feţe
şi expresii de şmecheraşi. Am ajuns un oraş închis străinilor.
De la UBB mi se spune că se continuă angajarea fără ca posturile
să fie publicate în buletinele de specialitate din lume. O ruşine.
Oare până când ? Şi când mă gândesc că
totul ni se trage de la lipsa unei Legi a Lustraţiei, sau aplicarea
punctului 8 a Declaraţiei de la Timişoara. Încă nu este târziu.
Prof. Emil Aluaş Duminică, 19
februarie, 2017
Preşedinte-Fondator Cluj-Napoca
Fundaţia PRO WEST, Cluj
EA/cc:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu