Proiectul Fundatiei PRO WEST: Orizonturi ale Convietuirii Romano-Maghiare in Transilvania, un periplu in istoria fascinanta a acestui tinut binecuvantat.

Acest comunicat a fost publicat in: Revista Agero-Stuttgart.de citit si in SUA si Canada (agero-stuttgart.de), in Buna Ziua Cluj (bzc.ro) si in Blogg: emilaluas.blogspot.ro

COMUNICAT  DE  PRESĂ                       Nr. 52

                                                                       Joi, 8 decembrie, 2016, Cluj-Napoca, RO

Proietul Fundaţiei PRO WEST: “Orizonturi ale Convieţuirii Româno-Maghiare în Transilvania”, un periplu în istoria fascinantă a acestui ţinut binecuvântat.

Datorită Sponsorilor: LOTERIA ROMÂNĂ-Sponsor Principal, NAPOLACT, FARMEC, RDS & RCS, TOTAL Print şi a Partenerilor Fundaţiei PRO WEST, marţi, 6 decembrie, a. c., ora 15:00, în Sala Tonitza a Muzeului de Artă, Cluj, s-a desfăşurat ultimul Proiect din acest an cu tematică istorică a Fundaţiei PRO WEST.  După o introducere a activităţii din acest an a fundaţiei prezentată de Preşedintele-Fondator, Prof. Emil Aluaş, a luat cuvantul Lect, Univ. Dr. Hunjadi Gabor Attila, de la Facultatea de Istorie a UBB.

Un foarte bun cunoscător al istoriei Transilvaniei, lectorul a evidenţiat o convieţuire romano-maghiară de-a lungul a sute de ani. Mai cu seamă după Reforma lui Luther (1517). Discuţia a reliefat Edictul Toleranţei a Dietei de la Turda (1582), ceea ce a constituit o piatra de temelie a acceptării Bisericii Ortodoxe în familia celorlalte religii din Transilvania. Nu s-au omis originile române a multor personalităţi istorice transilvănene, ca principi, regenţi, începând cu Iancu de Hunedoara şi cel de al doilea fiu al său, Mathia Corvin. S-a trecut la perioada emanciparii Principatului Transilvaniei din anii 1800, când, după revoluţiile europene din 1848, 1849, s-au consolidatat instituţiile din Ardeal şi Banat. S-a înfiinţat la Cluj în 1872 Universitatea Franz Joszef I, (actuala UBB) a doua instituţie de învăţământ din Regat, după Universitatea din Budapesta. În această universitate s-a înfiinţat şi o secţie cu predare în limba română.

S-a evidenţiat o explozie a comunităţii de afaceri şi cel bancar (Albina) din anii 1930 până în prezent, structuri constituite şi conduse de români. Clujul a fost oraşul evidenţiat prin multe structuri de afaceri care există şi în prezent. Între ele, un exemplu este actuala fabrica Clujana, care a început prin a purta denumirea de Dermatta, apoi Janos Herbak. O situaţie similară şi în cazul actualei fabrici Farmec, cu o istorie aproape identică.

A luat apoi cuvântul Prof. Univ. Dr. Ottomar Traşcă, istoric, cercetător al Academiei Române, Filiala Cluj, specialist în istoria contemporană a Europei Centrale şi de Sud-Est, incluzând perioada celui de al Doilea Război Mondial. Un erudit, cunoscător al limbii germane şi maghiare, cu o imensă arie de cercetare în arhivele din Germania, istoricul a reliefat manipularea ambelor ţări, Ungaria şi România, în perioada imediată după începutul celui de al Doilea Război Mondial. Vorbitorul a dezvăluit chiar folosirea greşită a termenului de “Dictat”, urmare deciziei luată în Palatul Bell Vedere din Viena.

După cercetări minuţioase, istoricul Ottomar Traşcă susţine cu tărie că la Viena a fost vorba despre un “Arbitraj”, nicidecum despre un “Dictat”. Manipularea ambelor state, Ungar si Român, a fost pusă la cale şi finalizată de Hitler, la Berlin, prin reprezentantul german la Budapesta, respectiv echivalentul lui de la Bucureşti. La fixarea graniţelor Ardealului de Nord, s-a ajuns la situaţia absurdă în care, linia de cale ferata de la Oradea la Cluj, trecea frontiera între Ungaria şi România de cinci ori. Grotescul a cultminat cu crimele de la Ip şi Trăsnea din judeţul Sălaj, şi măcelul de la Sărmaş, azi judeţul Mureş.

                                                                                        

Proiectul s-a încheiat cu întrebări din partea audienţei. Toate întrebările au fost exrem de punctuale iar răspunsurile au fost competente. S-a comentat chiar dacă nu ar trebui să renunţăm la procesul de îndoctrinare în şcoli şi să spunem adevărul factual, chiar dacă acest adevăr nu ne-ar fi întotdeauna favorabil.

Pentru anul 2017 Fundaţia PRO WEST pregăteşte alte cinci Proiecte cu tematică din istoria Ardealului şi Banatului. Mulţumim tuturor sponsorilor, cadrelor didactice care au participat la proiectele noastre, partenerilor şi mass-mediei, dar mai ales publicului care a participat activ la desfăşurarea proiectelor care ne arată cine suntem.

Prof. Emil Aluaş                                                                    Joi, 8 decembrie, 2016

Preşedinte-Fondator                                                              Cluj-Napoca, RO

Fundaţia PRO WEST

EA/cc:

Va fi din nou URSS. Foarte curand

Prezentare autor:

Cadru universitar în Europa şi SUA, refugiat politic în SUA în 1986, publicist cu peste 900 de editoriale/articole/interviuri, publicate în România, Germania (Stuttgart), SUA, profesorul Emil Aluaş este fondatorul şi preşedintele Fundaţiei PRO WEST, Cluj.

[Declaraţie în presa occidentală: ”Cei care am plecat, legal sau ilegal, ca refugiaţi politici din România înainte de decembrie 1989, am contribuit toţi la căderea comunismului. Culpabiltatea pentru acea formă inumană şi criminală de comunism specific românesc, aparţine majorităţii copleşitoare a poporului român, în frunte cu foştii şi actualii şefi PCR. După decembrie 1989 această majoritate copleşitoare a respins repetat o Lege a Lustraţiei şi continuă să aleagă pe foştii comunişti de rang înalt, sau pe urmaşii lor. Majoritatea poporului român continuă şi azi să participe la o mare nedreptate împotriva umanităţii. Din decembrie 1989 până în prezent au trecut 27 de ani. Mai mult de un sfert de secol. Oare până când v-a continua această perseverentă culpabilitate a românilor ?”. Prof. Emil Aluaş].

Editorial:

Va fi din nou URSS. Foarte curând.

Tot ce am scris şi publicat din 1990 până în prezent s-a împlinit.  Când aştern aceste rânduri, 29 decembrie, 2016, sunt plecat din România de mai bine de două săptămâni. Aloc zilnic între doua-trei ore de lectură a presei din România şi din lume. Apar din ce în ce mai puţine articole ca retrospectiva a ce s-a întâmplat în decembrie, 1989. “Acei oameni, foarte mulţi tineri, au murit degeaba”, îmi spun colegii din Cluj. Tocmai am terminat de votat noul legislativ al României, iar ţara a devenit roşie, PSD’istă.  La propriu. Cu excepţia judeţelor Cluj, Alba şi Sibiu, şi a patru judeţe din Ardeal care aparţin UDMR’ului, toată România este roşie. Am crezut că am scăpat de această culoare blestemată pentru noi, pentru libertatea noastră. La români, în România, se pare că NU..

La 24 decembrie, 2016, s-a semnat la Moscova rezoluţia de restaurare a URSS. Semnatarii sunt: Rusia, Belarus, Republica Moldova, Ucraina, Kîrghiztan. Vor urma şi alte ţări din Centrul şi Estul Europei. În urmă cam cu două săptămâni Mihail Gorbaciov a făcut o declaraţie publică în care îşi exprimă (pentru a nu ştiu câtea oară), “speranţa refacerii fostei URSS”. Iar în urmă cam cu doi ani eu îl făceam “nebun” pe Rogozin, vice-premierul Rusiei, care, după mai multe călătorii în fostele ţări comuniste, inclusiv în România, a declarat că “toate fostele ţări comuniste”, la care se adaugă şi Austria, “trebuie să aparţină zonei de influenţa rusească”. Am greşit atunci făcându-l nebun. Se pare ca nebunia lui se bazează pe planuri concrete, minuţios analizate la Moscova. Există alte zeci de elemente care s-au desfăşurat în ultmii cinci ani, şi care contribuie la articularea acestui plan diabolic de refacere a URSS. Inclusiv “Banca Mondială, BRICS”, despre care am scris în urmă cu trei ani. Rusia acţionează pe mai multe planuri, dar mai ales economico-financiar şi ideologic (religios). Am rămas stupefiat negativ, când în discuţii cu generaţia de tineri (20-50 de ani), oameni de afaceri clujeni, la subiectul religie, toţi, dar absolut toţi, mi-au răspuns că vor renunţa la Vest dacă religia lor ortodoxă este deranjată de Civilizaţia Vestica. Deci o dramă pentru România.

                                                                                        

Îmi vine să zâmbesc acum când tocmai am terminat de citit în Adevărul.ro un excelent editorial al Ramonei Ursu care trimite întreg neamul românesc de sorginte ortodoxo-naţionalisto-PSD’isto, păşunisto, etc., la “Hai Sichtir”. Trăim în secolul 21 iar majoritatea copleşitoare a poporului român a rămas în Evul Mediu privind ortodoxismul, locul lui actual în viaţa neamului, grotescul moaştelor aduse de prin dracu’ mai ştie de pe unde. Să mă iertaţi, dar probabil că aşa vom şi sfârşi, cu ortodoxismul nostru grotesc la căpătâiul fostului neam românesc. Pentru că avem toate şansele să devenim istorie.

Revenind la reuniunea care determină reânfinţarea fostei URSS, (la aceasta a participat şi un reprezentant al Dumei de Stat), în document se specifică necesitatea înfiinţării unei comisii care să analizeze faptele care au dus in 1991, 1992, la desfinţarea URSS. Dizolvarea fostei URSS este considerată în document ca fiind: “cea mai mare dramă a secolului XX”.

Aş fi putut să aloc acestui spaţiu editorial asasinatul criminal al ISIS in Berlin, soldat cu 12 morţi şi 57 de răniţi. Sau refuzului preşedintelui României de a numi primul-ministru o persoană, o femeie, despre care nu ştiu absolut nimic. Sau despre lipsa de interes a oficialilor români faţă de comemorarea eroilor Revoluţiei din 1989. Sau să comentez un foarte frumos interviu publicat tot în Adevarul.ro cu Ion Caramitru, despre ce a fost la Revoluţia din decembrie 1989. Reţineţi, Ion Caramitru, erou al Revoluţiei, a refuzat orice fel de remuneraţie ca participant direct la Revoluţia Română din 1989. Cunosc în schimb persoane care nu locuiesc în România de zeci de ani, care primesc în contul bancar, în fiecare lună, suma de aproape 2000 de lei, îndemnizaţie de revoluţionar. Deşi nu au avut absolut nimic comun cu Revoluţia Română. Câte astfel de persoane sunt la nivelul întregii Românii ?. Multe. Foarte multe. Vedeţi ?. Noi NU am fost şi NU suntem o ţară. Ca să-l recitez pe profesorul britanic: „Aţi fost şi rămâneţi un mare grup etnic. Nu aveţi genetic simţământul de ţară. Iar în prezent românii au devenit şi mai împrăştiaţi pe tot globul“. URSS va putea face ce vrea cu un neam ca al nostru. Pentru că nu aparţinem nimănui.

Prof. Emil Aluaş                                                                    Joi, 29 decembrie, 2016

Preşedinte-Fondator                                                              Budapesta, HU

Fundaţia  PRO  WEST

EA/cc:

Am votat pentru un Ardeal si un Banat al Occidentului

Prezentare autor:

Cadru universitar în Europa şi SUA, refugiat politic în SUA în 1986, publicist cu peste 900 de editoriale/articole/interviuri, publicate în România, Germania (Stuttgart), SUA, profesorul Emil Aluaş este fondatorul şi preşedintele Fundaţiei PRO WEST, Cluj.

[Declaraţie în presa occidentală: ”Cei care am plecat, legal sau ilegal, ca refugiaţi politici din România înainte de decembrie 1989, am contribuit toţi la căderea comunismului. Culpabiltatea pentru acea formă inumană şi criminală de comunism specific românesc, aparţine majorităţii copleşitoare a poporului român, în frunte cu foştii şi actualii şefi a-i PCR. După decembrie 1989 această majoritate copleşitoare a respins repetat o Lege a Lustraţiei şi continuă să aleagă pe foştii comunişti de rang înalt, sau pe urmaşii lor. Marea majoritatea a poporului român continuă şi azi să participe la o mare nedreptate comisă de ei înşişi. Deşi din decembrie 1989 până în prezent au trecut 27 de ani. Mai mult de un sfert de secol. Oare cât v-a mai dura ?. Emil Aluaş].

Editorial:

Am votat pentru un Ardeal şi un Banat al Occidentului.

Pe o vreme splendidă, ca o zi însorită de primăvară, m-am dus la vot. Îmi privesc buletinul pe verso şi constat că de când sunt întors în Europa, acasă la Cluj, nu am lipsit de la nici un vot. Am votat un partid nu o persoană. Iar în cadrul partidelor nominalizarea celor de pe liste s-a fâcut pe aranjamente. “În stil românesc”. Între toate naţiile pe care le cunosc, pe multe le şi ştiu, nici una nu se compară cu “stilul românesc”. Este unic, inimitabil şi vine din istoria noastră. Sau, cum mi se spune în satele din Ardeal: “la români aşa a fost de veacuri, şi nu se v-a schimba niciodată“. Este destul de dezarmant.

Am fost oprit pe strada Croitorilor, lângă Central, deci în Centrul Clujului, cu întrebarea: “Nu ştiţi unde mă pot duce să votez ?”. Era un tânăr. Am apreciat vârsta lui de până spre 40 de ani. L-am direcţionat imediat spre Liceul Bălcescu. “De unde eşti ?”. Îl provoc. “Sunt venit din Bucureşti, dar sunt din Bucovina, chiar din Cernăuţi. Vreau să rămân definitiv în Cluj. Am absolvit două facultăţi, arhitectură şi drept la Bucureşti. Îmi place foarte mult Clujul “. Este poate pentru a mia oară în ultimii zece ani, când sunt martor direct la o astfel de decizie venită din partea unui străin de Cluj, de Ardeal. “Trebuie să fii atent la o astfel de decizie” îi zic. „Noi, clujenii suntem destul de constipaţi. Deşi s-a făcut o infuzie forţată de populaţie de la sud şi est de Carpaţi în ultimii 100 de ani, noi, clujenii, ardelenii, rămânem în continuare “nişte conservatori în educaţie, gândire, fel de a fi. Suntem marcaţi de cei peste o mie de ani de cultură germană, începând cu arhitectura din zona centrală a Clujului şi a tuturor oraşelor din Ardeal şi Banat. Apariţia grotescă a blocurile comuniste ne-a depersonalizat cultura şi istoria. Această cultură germanică a dominat întreaga zona geografică a Centralui Europei”. Mi-a plăcut acest tânăr educat. Nu vorbea cu “accent de Tiraspol”, accent pe care nu-l pot suporta. Repet, este poate pentru a mia oară când sunt martor direct al acestui fenomen, de imigrare în Cluj, în Ardeal, cu cei veniţi din estul actualei Românii. Sunt persoane în jurul meu care îmi relatează la râdul lor despre un fenomen al imigraţiei spre Cluj, spre Ardeal, fenomen care are loc în ultimii opt-zece ani. Mă simt invadat iar spaţiul meu a devenit foarte mic.

“Oare aceşti imigranţi văd un viitor occidental al Ardealului şi Banatului ?”, m-a întreabat un ungur, clujean. Eu sunt convins că aşa va fi. Oamenii se gândesc la viitorul lor, a familiilor lor, într-un Ardeal şi Banat Vestic. De când am făcut primul meu turneu în Vestul Europei (1973) nu am avut nici o indoială că aparţinem Occidentului. Că Vestul ne v-a salva de a fi influenţaţi, molipsiţi, schimonosiţi, de o cultură ruso-balcanică.

Nici în prezent nu am idee dacă cei de pe listele partidelor sunt competenţi şi vor să facă ceva pentru Ardeal şi Banat. Sau pur şi simplu doresc un loc de muncă. Am votat deci pentru ca Ardealul şi Banatul să aparţină Vestului. La orice preţ. “Vestul nu este perfect, dar funcţionează” (JFK, Berlin, 1962). Nu este uşor. “V-a dura două generaţii. Trebuie să moară cei care au parcurs manualele noastre de istorie”. Îmi spune un clujean, coleg de generaţie. Mă îngrozesc că s-ar putea să aibă dreptate. În zeci de editoriale publicate în actuala Românie şi în Vestul Europei (citite şi în SUA şi Canada), am transmis necesitatea ca noi toţi să ne schimbăm. Îmi amintesc de cele două manifestaţii ale ciobanilor români care protestau la Bucureşti împotriva a ceea ce li s-a impus de către Jean Claude Juncker, şi acoliţii lui de la Bruxelles. “Acum venim pentru a doua oară la Bucureşti. A treia oară vom merge la Budapesta”. Am fost surprins că o televiziune centrală a transmis acest comentariu al unui cioban român. Când până şi scurta mea declaraţie în care acuz comuniştii că mai sunt la putere este cenzurată.

Prof. Emil Aluaş                                           Luni, 12 decembrie, 2016

Preşedinte-Fondator                                     Cluj-Napoca, RO

Fundaţia PRO WEST

EA/cc:

Ungaria si Transilvania, o istorie comuna

Prezentare autor:

Cadru universitar în Europa şi SUA, refugiat politic în SUA în 1986, publicist cu peste 900 de editoriale/articole/interviuri, publicate în România, Germania (Stuttgart), SUA, profesorul Emil Aluaş este fondatorul şi preşedintele Fundaţiei PRO WEST, Cluj.

[Declaraţie în presa occidentală: ”Cei care am plecat, legal sau ilegal, ca refugiaţi politici din România înainte de decembrie 1989, am contribuit toţi la căderea comunismului. Culpabiltatea pentru acea formă inumană şi criminală de comunism specific românesc, aparţine majorităţii copleşitoare a poporului român. După decembrie 1989 această majoritate copleşitoare a respins o lege a lustraţiei şi continuă să aleagă pe foştii comunişti de rang înalt, sau pe urmaşii lor. Majoritatea poporului român continuă şi azi să participe la o mare crimă împotriva umanităţii. Din decembrie 1989 până în prezent au trecut 27 de ani”. Prof. Emil Aluaş].

Editorial:

Ungaria şi Transilvania, o istorie comună

Când scriu aceste rânduri, duminică 4 decembrie, 2016, aştept cu sufletul la gură două rezultate a două alegeri din două ţări europene, Austria şi Italia. Rezultatul alegerilor din această zi pot marca radical viitorul Europei, viitorul UE. Întreaga mass-media românească asociază rezultatul acestor alegeri ca fiind al treilea de “extremă dreaptă”, respectiv al patrulea, după Bexit şi alegerea lui Donald Trump ca preşedinte a SUA. Privind Donald Trump “ca reprezentant al extremei drepte” este o asociere greşită. Alegerea lui Donald Trump se poate încadra ca fiind un rezultat a unui personaj din afara sistemului politic. Nicidecum a unui reprezentant al extremei drepte. Întreaga istorie personală, de om de afaceri, şi de persoană venită din TV, nu justifică calificarea lui ca fiind individ de extremă dreaptă.

Dispoziţia Ministrului de Externe a Ungariei trimisă tuturor legaţiilor maghiare din România şi din lume, de a NU participa la ceremoniile aniversării Zilei Naţionale de 1 decembrie, mi se pare o poziţionare istorică a reprezentanţilor FIDESZ. Cu toţii ştim încă din copilărie că Trianonul este considerat de către Ungaria, ca fiind “cea mai mare dramă poporului maghiar”. Trianonul a constituit pierderea de imense teritorii ale Imperiului Austriac şi ale Regatului Maghiar, ca: Croaţia, parte din Cehia şi Slovacia, Voievodina, sudul Poloniei, Transilvania şi Banatul de Est, Bucovina. Trianonul a constituit despărţirea peste noapte a familiilor, prietenilor, modul de viaţă, limba oficială şi perspectiva unui viitor incert a multor familii din aceste teritorii imense. Am vorbit cu zeci de istorici unguri şi am citit tot atât de multe documente despre acest moment din istoria Europei. Unii istorici şi-au dat doctoratul din subiectul Trianon. Am rămas stupefiat să aud opinii comune a istoricilor unguri care afirmă că: “Trianonul a fost un rezultat al unui proces construit de unguri încă din 1848”. Pe plan speculativ accept acest punct de vedere. Raţional însă refuz veridicitatea acestor afirmaţii.

Reacţia din partea românilor nu a întârziat să vină. Cel care ieşit imediat în evidenţă a fost fostul preşedinte Traian Băsescu. Redau ce s-a publicat în mass-media românească: stiripesurse.ro, agerpres.ro, news.ro, hotnews.ro.: “Guvernul maghiar să ştie că răbdarea noastră are limite. Îi informez pe unguri că graniţa României poate să fie până la Tisa. Cum a fost odata. Noi, (românii) am mai cucerit Budapesta” [N. B. Traian Băsescu se referă la anul 1919 când trupele române, împreună cu trupele cehe, acestea din urmă mult mai bine pregâtite decăt cele româneşti, au intrat în Budapesta pentru a răsturna regimul lui Bella Kuhn, agent al bolşevismului de la Moscova. Acesta voia să instaureze regimul bolşevic în Ungaria. Din nefericire, Bella Kuhn a fost originar din Transilvania, mai precis din Sălaj, apoi funcţionar în Cluj. Acea prezenţă a armatelor române în Budapesta, a fost şi este extraordinar de exagerată în procesul de îndoctrinare a românilor în general. Evenimentul este cunoscut de toate generaţiile de români, dar mai ales de cei din armată, ca fiind momentul în care românii “au pus opinca pe parlamentul maghiar din Pesta”]. Declaraţia lui Traian Băsescu este una dură. Aproape că poate fi interpretată ca o ameninţare la integritatea teritorială a Ungariei. Sunt convins că toate acestea declaraţii au fost bine cântărite înainte de a le spune în faţa presei. Zic cântărite, adică bine judecate. Atât de o parte cât şi de alta.

Şi totuşi, ca ardelean, îmi este imposibil să fac diferenţa între istoria ţinutului meu în care m-am născut, am crescut, m-am format, Transilvania, şi istoria Ungariei. Aşa cum îmi este imposibil să neg frumuseţea capitalei, Budapesta, poate între primele cinci cele mai frumoase capitale ale Europei. Budapesta este oraşul în care am studiat (îmi pare rău că nu vorbesc limba maghiară), iar Certificatul de Studii mi-a facilitat intrarea la unele din cele mai bune universităţi din SUA. Am publicat un editorial citit în toată Europa şi SUA: “Budapesta, dragostea mea”. Am fost foarte sincer.

Prof. Emil Aluaş Duminică,                                                        4 decembrie, 2016

Preşedinte-Fondator                                                                    Cluj-Napoca, RO

Fundaţia PRO WEST

EA/cc:

Prezentare autor:

Cadru universitar în Europa şi SUA, refugiat politic în SUA în 1986, publicist cu peste 900 de editoriale/articole/interviuri, publicate în România, Germania (Stuttgart), SUA, profesorul Emil Aluaş este fondatorul şi preşedintele Fundaţiei PRO WEST, Cluj.

[Declaraţie în presa occidentală: ”Cei care am plecat, legal sau ilegal, ca refugiaţi politici din România înainte de decembrie 1989, am contribuit toţi la căderea comunismului. Culpabiltatea pentru acea formă inumană şi criminală de comunism specific românesc, aparţine majorităţii copleşitoare a poporului român. După decembrie 1989 această majoritate copleşitoare a respins o lege a lustraţiei şi continuă să aleagă pe foştii comunişti de rang înalt, sau pe urmaşii lor. Majoritatea poporului român continuă şi azi să participe la o mare crimă împotriva umanităţii. Din decembrie 1989 până în prezent au trecut 27 de ani”. Prof. Emil Aluaş].

Editorial:

Ungaria şi Transilvania, o istorie comună

Când scriu aceste rânduri, duminică 4 decembrie, 2016, aştept cu sufletul la gură două rezultate a două alegeri din două ţări europene, Austria şi Italia. Rezultatul alegerilor din această zi pot marca radical viitorul Europei, viitorul UE. Întreaga mass-media românească asociază rezultatul acestor alegeri ca fiind al treilea de “extremă dreaptă”, respectiv al patrulea, după Bexit şi alegerea lui Donald Trump ca preşedinte a SUA. Privind Donald Trump “ca reprezentant al extremei drepte” este o asociere greşită. Alegerea lui Donald Trump se poate încadra ca fiind un rezultat a unui personaj din afara sistemului politic. Nicidecum a unui reprezentant al extremei drepte. Întreaga istorie personală, de om de afaceri, şi de persoană venită din TV, nu justifică calificarea lui ca fiind individ de extremă dreaptă.

Dispoziţia Ministrului de Externe a Ungariei trimisă tuturor legaţiilor maghiare din România şi din lume, de a NU participa la ceremoniile aniversării Zilei Naţionale de 1 decembrie, mi se pare o poziţionare istorică a reprezentanţilor FIDESZ. Cu toţii ştim încă din copilărie că Trianonul este considerat de către Ungaria, ca fiind “cea mai mare dramă poporului maghiar”. Trianonul a constituit pierderea de imense teritorii ale Imperiului Austriac şi ale Regatului Maghiar, ca: Croaţia, parte din Cehia şi Slovacia, Voievodina, sudul Poloniei, Transilvania şi Banatul de Est, Bucovina. Trianonul a constituit despărţirea peste noapte a familiilor, prietenilor, modul de viaţă, limba oficială şi perspectiva unui viitor incert a multor familii din aceste teritorii imense. Am vorbit cu zeci de istorici unguri şi am citit tot atât de multe documente despre acest moment din istoria Europei. Unii istorici şi-au dat doctoratul din subiectul Trianon. Am rămas stupefiat să aud opinii comune a istoricilor unguri care afirmă că: “Trianonul a fost un rezultat al unui proces construit de unguri încă din 1848”. Pe plan speculativ accept acest punct de vedere. Raţional însă refuz veridicitatea acestor afirmaţii.

Reacţia din partea românilor nu a întârziat să vină. Cel care ieşit imediat în evidenţă a fost fostul preşedinte Traian Băsescu. Redau ce s-a publicat în mass-media românească: stiripesurse.ro, agerpres.ro, news.ro, hotnews.ro.: “Guvernul maghiar să ştie că răbdarea noastră are limite. Îi informez pe unguri că graniţa României poate să fie până la Tisa. Cum a fost odata. Noi, (românii) am mai cucerit Budapesta” [N. B. Traian Băsescu se referă la anul 1919 când trupele române, împreună cu trupele cehe, acestea din urmă mult mai bine pregâtite decăt cele româneşti, au intrat în Budapesta pentru a răsturna regimul lui Bella Kuhn, agent al bolşevismului de la Moscova. Acesta voia să instaureze regimul bolşevic în Ungaria. Din nefericire, Bella Kuhn a fost originar din Transilvania, mai precis din Sălaj, apoi funcţionar în Cluj. Acea prezenţă a armatelor române în Budapesta, a fost şi este extraordinar de exagerată în procesul de îndoctrinare a românilor în general. Evenimentul este cunoscut de toate generaţiile de români, dar mai ales de cei din armată, ca fiind momentul în care românii “au pus opinca pe parlamentul maghiar din Pesta”]. Declaraţia lui Traian Băsescu este una dură. Aproape că poate fi interpretată ca o ameninţare la integritatea teritorială a Ungariei. Sunt convins că toate acestea declaraţii au fost bine cântărite înainte de a le spune în faţa presei. Zic cântărite, adică bine judecate. Atât de o parte cât şi de alta.

Şi totuşi, ca ardelean, îmi este imposibil să fac diferenţa între istoria ţinutului meu în care m-am născut, am crescut, m-am format, Transilvania, şi istoria Ungariei. Aşa cum îmi este imposibil să neg frumuseţea capitalei, Budapesta, poate între primele cinci cele mai frumoase capitale ale Europei. Budapesta este oraşul în care am studiat (îmi pare rău că nu vorbesc limba maghiară), iar Certificatul de Studii mi-a facilitat intrarea la unele din cele mai bune universităţi din SUA. Am publicat un editorial citit în toată Europa şi SUA: “Budapesta, dragostea mea”. Am fost foarte sincer.

Prof. Emil Aluaş                                                   Duminică, 4 decembrie, 2016

Preşedinte-Fondator                                             Cluj-Napoca, RO

Fundaţia PRO WEST

EA/cc: