sâmbătă, 10 decembrie 2016

Ungaria si Transilvania, o istorie comuna

Prezentare autor:

Cadru universitar în Europa şi SUA, refugiat politic în SUA în 1986, publicist cu peste 900 de editoriale/articole/interviuri, publicate în România, Germania (Stuttgart), SUA, profesorul Emil Aluaş este fondatorul şi preşedintele Fundaţiei PRO WEST, Cluj.

[Declaraţie în presa occidentală: ”Cei care am plecat, legal sau ilegal, ca refugiaţi politici din România înainte de decembrie 1989, am contribuit toţi la căderea comunismului. Culpabiltatea pentru acea formă inumană şi criminală de comunism specific românesc, aparţine majorităţii copleşitoare a poporului român. După decembrie 1989 această majoritate copleşitoare a respins o lege a lustraţiei şi continuă să aleagă pe foştii comunişti de rang înalt, sau pe urmaşii lor. Majoritatea poporului român continuă şi azi să participe la o mare crimă împotriva umanităţii. Din decembrie 1989 până în prezent au trecut 27 de ani”. Prof. Emil Aluaş].

Editorial:
Ungaria şi Transilvania, o istorie comună

Când scriu aceste rânduri, duminică 4 decembrie, 2016, aştept cu sufletul la gură două rezultate a două alegeri din două ţări europene, Austria şi Italia. Rezultatul alegerilor din această zi pot marca radical viitorul Europei, viitorul UE. Întreaga mass-media românească asociază rezultatul acestor alegeri ca fiind al treilea de “extremă dreaptă”, respectiv al patrulea, după Bexit şi alegerea lui Donald Trump ca preşedinte a SUA. Privind Donald Trump “ca reprezentant al extremei drepte” este o asociere greşită. Alegerea lui Donald Trump se poate încadra ca fiind un rezultat a unui personaj din afara sistemului politic. Nicidecum a unui reprezentant al extremei drepte. Întreaga istorie personală, de om de afaceri, şi de persoană venită din TV, nu justifică calificarea lui ca fiind individ de extremă dreaptă.

Dispoziţia Ministrului de Externe a Ungariei trimisă tuturor legaţiilor maghiare din România şi din lume, de a NU participa la ceremoniile aniversării Zilei Naţionale de 1 decembrie, mi se pare o poziţionare istorică a reprezentanţilor FIDESZ. Cu toţii ştim încă din copilărie că Trianonul este considerat de către Ungaria, ca fiind “cea mai mare dramă poporului maghiar”. Trianonul a constituit pierderea de imense teritorii ale Imperiului Austriac şi ale Regatului Maghiar, ca: Croaţia, parte din Cehia şi Slovacia, Voievodina, sudul Poloniei, Transilvania şi Banatul de Est, Bucovina. Trianonul a constituit despărţirea peste noapte a familiilor, prietenilor, modul de viaţă, limba oficială şi perspectiva unui viitor incert a multor familii din aceste teritorii imense. Am vorbit cu zeci de istorici unguri şi am citit tot atât de multe documente despre acest moment din istoria Europei. Unii istorici şi-au dat doctoratul din subiectul Trianon. Am rămas stupefiat să aud opinii comune a istoricilor unguri care afirmă că: “Trianonul a fost un rezultat al unui proces construit de unguri încă din 1848”. Pe plan speculativ accept acest punct de vedere. Raţional însă refuz veridicitatea acestor afirmaţii.

Reacţia din partea românilor nu a întârziat să vină. Cel care ieşit imediat în evidenţă a fost fostul preşedinte Traian Băsescu. Redau ce s-a publicat în mass-media românească: stiripesurse.ro, agerpres.ro, news.ro, hotnews.ro.: “Guvernul maghiar să ştie că răbdarea noastră are limite. Îi informez pe unguri că graniţa României poate să fie până la Tisa. Cum a fost odata. Noi, (românii) am mai cucerit Budapesta” [N. B. Traian Băsescu se referă la anul 1919 când trupele române, împreună cu trupele cehe, acestea din urmă mult mai bine pregâtite decăt cele româneşti, au intrat în Budapesta pentru a răsturna regimul lui Bella Kuhn, agent al bolşevismului de la Moscova. Acesta voia să instaureze regimul bolşevic în Ungaria. Din nefericire, Bella Kuhn a fost originar din Transilvania, mai precis din Sălaj, apoi funcţionar în Cluj. Acea prezenţă a armatelor române în Budapesta, a fost şi este extraordinar de exagerată în procesul de îndoctrinare a românilor în general. Evenimentul este cunoscut de toate generaţiile de români, dar mai ales de cei din armată, ca fiind momentul în care românii “au pus opinca pe parlamentul maghiar din Pesta”]. Declaraţia lui Traian Băsescu este una dură. Aproape că poate fi interpretată ca o ameninţare la integritatea teritorială a Ungariei. Sunt convins că toate acestea declaraţii au fost bine cântărite înainte de a le spune în faţa presei. Zic cântărite, adică bine judecate. Atât de o parte cât şi de alta.

Şi totuşi, ca ardelean, îmi este imposibil să fac diferenţa între istoria ţinutului meu în care m-am născut, am crescut, m-am format, Transilvania, şi istoria Ungariei. Aşa cum îmi este imposibil să neg frumuseţea capitalei, Budapesta, poate între primele cinci cele mai frumoase capitale ale Europei. Budapesta este oraşul în care am studiat (îmi pare rău că nu vorbesc limba maghiară), iar Certificatul de Studii mi-a facilitat intrarea la unele din cele mai bune universităţi din SUA. Am publicat un editorial citit în toată Europa şi SUA: “Budapesta, dragostea mea”. Am fost foarte sincer.

Prof. Emil Aluaş Duminică,                                                        4 decembrie, 2016
Preşedinte-Fondator                                                                    Cluj-Napoca, RO
Fundaţia PRO WEST

EA/cc:



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu