Prezentare autor:
Cadru universitar în Europa şi SUA, refugiat politic în SUA în 1986, publicist cu peste 900 de editoriale/articole/interviuri, publicate în România, Germania (Stuttgart), SUA, profesorul Emil Aluaş este fondatorul şi preşedintele Fundaţiei PRO WEST, Cluj.
[Declaraţie în presa Occidentală:
”Cei care am plecat înainte de decembrie 1989 ca refugiaţi
politici, am contribuit toţi la
căderea comunismului. Culpabiltatea pentru acea formă inumană şi
criminală de comunism specific românesc, aparţine majorităţii
copleşitoare a poporului român, în frunte cu foştii PCR’şti,
tot ei actualii conducători. După decembrie 1989 această
majoritate copleşitoare a respins repetat o Lege a Lustraţiei şi
continuă să aleagă pe foştii comunişti de rang înalt, sau pe
urmaşii lor. Până în acest moment nici un trust de presă nu m-a
interogat să dau amănunte despre cum am plecat eu în SUA.
Majoritatea poporului român continuă şi azi să participe la o
mare nedreptate împotriva altor români, adică: români cinstiţi,
care gândim, ne-am format şi suntem altfel. Din
decembrie 1989 până în prezent au trecut mai mult de 27 de ani.
Românii, în majoritatea lor copleşitoare, continuă să fie la
fel, adica: slabi profesional, şmecheri, hoţi, mici-găinari, şi
asta se vede pe ei, atât in România, cât şi în lumea largă.
Prof. Emil Aluaş].
Editorial:
Andrei Pleşu şi autodenunţul lui
cu tâlc. Insuficient.
Am avut un fel de admiraţie pentru
Andrei Pleşu. Nu am avut alte modele literare româneşti în
copilăria, tinereţea şi maturitatea mea. Pe Andrei Pleşu l-am
citit sporadic. Întreaga mea viaţă spirituală a fost marcată de
lecturile marilor clasici occidentali: Jules Verne, Thomas Mann,
William Faulkner, Garcia Marches, şi alţii cu zecile. Iar pe partea
de “lectură uşoară” nu a lipsit Raymond Chandler, Graham
Green, Aghata Christi. Andrei Pleşu mi-a atras atenţia mai ales
după 1990 prin apariţiile lui în viaţa politică a României. Îmi
place la el bogăţia limbii româneşti şi frumuseţea folosirii
acesteia în fraze. Uneori sclipitoare. Într-un fel chiar biografia
mea este legată de Andrei Pleşu. În vara lui 1990 am fost chemat
din SUA de către Filarmonica din Satu-Mare (mai am încă
telegramele), iar Andrei Pleşu, pe atunci Ministrul Culturii, m-a
numit director şi prim-dirijor al instituţiei. Mă aflam la
Bucureşti, la o întâlnire cu el, în iulie 13-15 când Grotesca
Mineriadă era în plină desfăşurare. Am fost încremenit de frică
văzând brutele umane care au invadat B-dul Magheru (locuiam pe
B-dul Magheru, deasupra magazinului Eva). De atunci nu mă mai pot
considera compatriot cu acei humanoizi, zişi “mineri”.
În aceşti peste 27 de ani trecuţi
din 1990 până în prezent, mi s-au dezvăluit însă fapte care au
diminuat aureola lui Andrei Pleşu. Prima a venit din mass-media
care, bine documentată, a dezvăluit că literatul nostru a devenit
membru PCR încă de la 19 ani. Oare de ce ? Nu avea nevoie. Erau şi
atunci mii de literaţi şi artişti deja recunoscuţi în ţară şi
străinătate care nu au avut nevoie de „sprijinul“ PCR. Nici
acum nu este clar pentru mine de ce de la acea vârstă să devii
membru PCR. A doua a avut anul trecut, în primăvară, când o listă
de vre-o 85 de literaţi şi artişti, în frunte cu Andrei Pleşu,
Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Ana
Blandiana, Mircea Dinescu, Dan Grigore, etc., au semnat o declaraţie,
inaintată către preşedentie în care ei, toţi, avertizează, că
îşi vor depune doctoratele, (cu excepţia celor care nu au
doctorat), dacă preşedenţia nu face nimic pentru a se retrage
toate doctoratele plagiate (furate) din România. Până în ziua de
azi nimeni nu şi-a depus nici un doctorat, si, (cu excepţia celor
deja condamnaţi ca Victor Ponta şi Gabriel Oprea, etc.) nu s-a
descoperit nici un doctorat plagiat (furat). Deşi noi toţi ştim că
peste 90 % din toate doctoratele luate în România sunt plagiate
(furate). Structurile occidetale sunt obiective în acest verdict dat
în dezvăluirea acestui furt ajuns un cancer naţional la români.
(Ca şi corupţia de altfel). Se reconfirmă, a milioana oară, că
în istoria neamului românesc nimeni, niciodată, nu a terminat o
treabă începută. Şi că suntem incapabili să ne ţinem cuvântul
dat.
Am amintit doar două din alte câteva
zeci de fapte care umbresc faima acestui literat al românilor.
Ironia lui Andrei Pleşu în “Autodenunţul” lui din Adevărul,
27. 03. 2017, este de fapt exprimarea deschisă despre neputinţa
neamului nostru, “cel românesc”.
Prof. Emil Aluaş Marţi, 28. 03.
2017
Preşedinte-Fondator Cluj-Napoca
Fundaţia PRO WEST
EA/cc:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu